(...)
Monstrul Zol a fost găsit pe străzile oraşului suedez Lund. Văzându-l agitat şi debusolat, Nata l-a întrebat unde locuieşte şi dacă are nevoie de ajutor. Zol nu era obişnuit ca cineva să vorbească atât de blând cu el, lucru ce l-a speriat şi mai tare decât era. Monstrul se temea ca nu cumva, prin atitudinea binevoitoare, aceasta să dorească să-l atragă în locuinţa ei pentru ca mai apoi să-l silească să devină om de casă, cum adesea li se întâmplaseră altor monştrii. Pentru a-şi justifica comportamentul altruist, Nata i-a explicat că provine dintr-o zonă învecinată Prypiatului, afectată parţial de explozie, prin urmare ştie foarte bine povestea lui şi a locurilor din care acesta vine. După ce a reuşit să-l liniştească, tânăra l-a dus la ea <acasă>, o cameră din casa unei familii de suedezi, la care Nata reuşise să găsească ceva de lucru. Mai bine de o lună a încercat din răsputeri să-i găsească monstrului Zol un rost, însă, în cele din urmă, aceasta a decis că e mai bine să-l trimită în Danemarca, întrucât copii familiei, auzind vocile celor doi, dădeau de ceva vreme târcoale camerei. Descoperirea lui Zol ar fi însemnat concedierea ei, ceea ce punea în pericol planul Natei de a-şi plătii taxa cursurilor de limbi străine ale Universităţii din Lund. Astfel, monstrul a părăsit Lundul îndreptându-se, la fel de speriat şi debusolat, spre Copenhaga.
Locuieşte alături de Maria de mai bine de un an. Aceasta se afla în Danemarca de cinci ani şi face terapie comportamentală cu doi copii autişti. La fel ca şi Nata, Maria a încercat în zadar să îi găsească monstrului ceva de lucru. De data aceasta însă Zol a avut un bob de noroc, deoarece având propria locuinţă Maria îl putea găzdui necondiţionat. Mai mult Mariei i-a venit ideea să-l înveţe pe Zol să deseneze. Ȋnainte de a se stabili definitiv în Copenhaga, a urmat cursurile unei Universităţi de Arte din Europa de Est, prin urmare a fost un bun pedagog pentru Zol. Extrem de atent şi receptiv la indicaţiile Mariei, monstrul reuşeşte să înveţe bazele desenului în doar câteva luni. Ȋn paralel Zol învaţă să folosească computerul.
Pentru a-şi acoperi cheltuielile zilnice, Zol era nevoit sa lucreze cateva ore pe zi ca DTP-ist pentru o revista. Era un lucru favorabil pentru acesta deoarece putea să-şi îndeplinească sarcinile de acasă, fără a fi nevoit să se expună prea mult întrucât era îngrozit de ideea de a ieşi pe stradă. Oamenii îl priveau insistent, în special pentru mâinile foarte lungi, care îi ajungeau până la genunghi şi pentru culoarea roşie a pielii, aşa că, se bucura de grădina casei şi de încăpătoarea sa cameră, care defapt nu era foarte mare, însă dacă luai în considerare dimeniunile lui Zol aceasta era mai mult decât spaţioasă.
Zol reuşise să îşi zărească scopul existenţei sale. Cu fiecare zi, în minte i se contura întregul său rost. Având la dispoziţie o tabletă grafică şi un notebook, Zol desena fară încetare.
Deşi greutăţile monstrului din Prypiat aproape că dispărusera, coşmarurile din timpul somnului nu-i dădeau pace. Visele monştrilor din Prypiat apar în zona urechilor ca nişte ilustraţii într-o bulă. Astfel, dacă ai ocazia, poţi vedea visul celui de lângă tine. Maria a reuşit să surprindă coşmarul recurent ce îi chinuie somnul bietului Zol. Visa constant Zosteri, cainii Ȋmpăratului Vierme, care, după explozie pusese stăpânire pe toată ţara Prypiatului.
(...)
